miercuri, 17 octombrie 2012

Apuseni pe MTB pana la Valea Sesii




Apuseni pe MTB pana la Valea Sesii

Alba iulia - Ighiel - Valea Ighiel - Valea Oualor - Poiana Ascunsa - Necrilesti - Sfarcea - Valea Mlacii - Valea Ursoaiei - Mogos - Mamaligani - Valea Bartutesti - Valea Sesii - Satul Geamana - Exploatarea Rosia Poieni - Abrud - Alba iulia = 180 km

Fierbeam ... simteam nevoia de o evadare. Mi-e dor de bicicleta. Sun pe singurul om liber in timpul saptamanii (Daniel Gabor): -Vi? -Da.
La munca se rezolva foarte rapid, seful este plecat, am liber! Mergem in Apuseni, si anume apusenii de Sud, cei care imi plac cel mai mult, cu micutele sate de moti, cu plaiuri si pasuni intinse, cu oamenii minunati, cu multa istorie si traditie. Asta imi place cel mai mult acolo, sa vizitez sate, sa admir gospodarile si plaiul motesc, sa descopar "coltisoare de rai". A fost foarte greu sa aleg traseul, apusenii sunt plini de vai si dealuri, daca te uiti pe harta este ca panza de paianjen, iti trebuie ani de zile sa faci toate drumeagurile si potecile din zona.
Am ales traseul astfel incat sa evit drumurile deja vizitate, si sa ne incadram in orele scurte ale zilei de toamna. In schimb destinatia era foarte clara: "Iazul de cianura de la Valea Sesii"- O vale in care locuiau 500 de familii, 2 sate aproape rase de pe fata pamantului dupa diguirea si inundarea zonei cu cianuri si steril provenite din exploatarea de cupru de la Rosia Poieni. Desi dezastrul ecologic e de proportii, zona este de o frumusete rara.

Ziua 1:

trezirea la ora 4.30, la 6.00 plecam cu busul catre Alba. In bus povesti, haleala si somn cu bale. Ajungem si incepem sa dardaim de frig. Afara sunt vreo 2 grade. Pedalam catre Kaufland unde facem o oprire pentru cacare si cumparaturi. Zburdam catre Ighiu si apoi Ighiel, pe drum dam jos de pe noi tot cate un strat. Se face cald si frumos, valea se inchide si incepem sa urcam in serpentine. 

Urcare catre Poiana Ascunsa



Sunt destul de multe intersectii dar harta ne ajuta enorm, o harta ce am gasit-o pe net scanata la o rezolutie foarte buna, listata in 6 buc A3-uri si lipita cu scoci. Indentificam orice carare, orice deal si movila. Ajungem in Poiana Ascunsa unde luam micul dejun.


Poiana ascunsa
 

Vinetele facute cu toporul sunt delicioase. Kosonyuk la onio lu Gabor. Urmeaza o coborare cu emotii catre satul Necrilesti, multi bolovani si santuri ascunse de un covor de frunze. De aici pasim parca in trecut. Gospodarii vechi si casute motesti, din acelea de lemn cu acoperis inalt din paie. Drumul inca e bun. Totusi peisajul este stricat de catre falnicii stalpi de curent si cate o casa renovata cu geamuri termopan si culori exagerate. In rest ... raiul pe pamant, care cu roti de lemn si trase de boi, oameni gospodari, plaiuri pline de capite de fan si animale. Ajungem si in satul Sfarcea.
Coborare catre satul Necrilesti


Satul Necrilesti

Moti - gospodari din apuseni
  
Catre satul Sfarcea
In centru la Sfarcea


Suntem in centru, centru fiind o intersectie in cruce cu  o casuta postala si o bancuta. Au si colectare selectiva, peturile de bere sunt puse frumos intr-un tarc. Aici o tanti mot ne da indicatii foarte precise catre Mogos: urcati dealu asta si imediat sunteti jos in Valea Mlacii. Numai ca "dealu asta" era defapt un mic munte cu o panta de nici bolovanii nu stateau pe ea. Impingem si tragem de bicle de ne sar coaiele din pantaloni. Drumul se transforma in carare si urca de la 950 m la 1200 m in mai putin de 1 km in linie dreapta.
Urcarea infernala din Sfarcea catre Dealul Scorobaia
Dealul Scorobaia - 1200 m alt

Pe coborare intalnim o exploatare de lemn masiva, un intreg versant ras. Glumim pe seama dezastrului, deabia ne strecuram printre ramasitele de lemn: "Pe la ora 2, 2 si ceva, s-a constata o defrisare din care eu cu Gaboru nu am putut sa trecem impreuna cu biclele printre lemnele ramase, fiind ca s-a declansat o taiere masiva a unei paduri de fag, al unei intinderi ... de foioase ... si acum mergem ... da las ca nu mai e nevoie"

Drumurile sunt destul de inguste si rele, de multe ori inchise cu gard de lemn sa nu evadeze vacile sau sa nu coboare ursu in sat. 
Scoala Generala Valea Mlacii - Alba


Suntem in Valea Mlacii ... trecem pe langa vechea scoala generala, o casuta cu 2 camarute veche si parasita. Deja drumul este practicabil, trecem un deal si suntem in Comuna Mogos, cea mai importanta asezare din Apusenii de Sud, aici suntem priviti ca niste extraterestrii de catre sateni. Din balconul cladirii care este primarie, posta si politie, 3 in 1, niste capete patratoase cu geci din bucati de piele si pantaloni de stofa ne analizeaza si probabil se amuza pe seama noastra. Ce-or fi gandit? Uite si la poponarii astia imbracati in haine mulate in culori stridente ... cum stau cu bicicletele la birtu din sat, beau bere si manca alune. Nu conta, noi ne simteam bine.
La birtu din Mogos berea Usrus ii 3 lei
Comuna Mogos Alba

Parasim comuna Mogos, pe asfalt pana in satul Mamaligani. Acolo mesteresc un pic la bicla, se desfacuse blocu de pinioane. Mai avem putin, urcam catre locul numit "La Tarnita" printr-o minunata livada de meri cu mere padurete. Sunt acre da buneee!




  

Ajungem in varf si se vede: ceva colorat intre dealurile uscate de toamna. E lacul de cianura. Coboram pana in coada lacului unde o luam in stanga catre satul Geamana. De partea cealalta a lacului este satul Valea Sesii.

Iazul este foarte ciudat, sunt multe culori care totusi nu se amesteca, intr-o parte avem apa verde si albastra, apoi o latura cu apa neagra, si una fara apa, dar plina cu steril. Cea mai impresionata portiune a iazului este unde bucata unde se varsa cianura direct dintr-o teava care pluteste pe lac si care vine de la uzina de prelucrare.


Iazul de decantare Valea Sesii

Cianura colorata este cea care curge din teava

Bucata din spate - cea gri este steril

Aici se poate vedea clar de ce biserica nu a fost inghitita cu totul

Drumeag pe langa iaz catre satul Geamana

Apa rosiatica si urat mirositoare care curge din Exploatarea Rosia Poieni

Vechea Biserica din satul Geamana ingropata in steril



Sunt foarte impresionat de frumusetea "dezastrului ecologic", culorile sunt incredibile iar cireasa de pe tort este biserica din Satul Geamana din care se mai vede doar turla. Mai se vede si un varf dintr-un stalp de electricitate. In rest este un colt de rai. Natura nu pare afectata de cianura, oile pasc nestingherite pe langa lac. Sunt si pomi fructiferi, salutam si cele cateva familii care au ramas in sat, casele lor nu au fost inghitite de iazul de cianuri. Pedalez in ritm de maraton pe langa lac. Soarele apune si vreau sa prind lumina buna pentru pozat la biserica din iaz.


   
Gasim si loc de campat chiar pe mal. Punem cortu, facem un foc, mancam si stam la povesti. Mi-e ciuda ca nu avem la noi o bere si o slana sa o prajim in foc. E greu sa cari pe bicla.

Ziua 2:

ne trezim intr-o alta lume parca, valea e cuprinsa de ceata si totul este ud. Azi noapte a plouat incontinuu. Este tare greu sa impachetezi cand totul in jurul tau este ud. Este clar ca nu mai putem sa ne intoarcem prin munte, ideea era sa ne intoarcem pe alta ruta, tot urcand si coborand plaiuri si carari. Nu in conditiile astea, nu putem merge prin ceata si noroi. O luam catre exploatarea Rosia Poieni, un zig - zag abrupt care urca de la 600m la 1200m in mai putin de 3 km. Eu sunt destul de treminat, imi vine sa vomit si merg mai mult pe langa bicla. Incepe sa se simta si un miros puternic de chimicale. Cumva ajungem sus in exploatare. Problema e ca nu ajungem deasupra ei ci pe undeva in mijlocu actiunii. Exploatarea este o imensa gaura facuta in munte lata de 1 km si adanca de 300 m. Nu avem ce face si coboram prin exploatare catre singura iesire, si anume Uzina Dealul Jgheabului. Niste muncitori ne dau indicatii catre iesire, spun ca vom fi verificati la poarta. Radem cu Gaboru si si ne imaginam tot felu de scenarii: toate bagajele desfacute si aliniate, aparatele foto zdrobite cu ciocanu, paznicul tragandu-si manusa de cauciuc pe deget iar noi executand ordinul deschilotarea! Pe langa cupru aici se mai extrage si aur. Scapam cu niste declaratii in fata camerei de filmat, nume si serie de buletin. Daca la primul punct de control am dat datele pe un biletel, cand ne-am vazut in fata camerei nu am regretat ca am spus adevarul. Este o mare diferenta fata de prima zi, pedalam prin ceata si frig. Coborarea catre Abrud este lunga si interminabila. Inghet ca un cacat si ma doare capu. Ajungem in Abrud si ii spun lu Gaboru: autobuz scrie pe mine. Pana la primu bus sunt 3 ore. La stop nu prea avem noroc. Aratam ca niste aurolaci, mai ales ca ne preparam niste supe la plic pe marginea drumului. Hotaram sa mergem pe bicle pana in Alba, sunt doar 60 km. Vremea se face mai buna si eu imi regasesc cheful de pedalat. In 3 ore ajungem in Alba. Spalam biclele la spalatorie si ne asezam ca nomazii pe un petec de verdeata undeva langa gara din Alba iulia. Mancam din brisca si savuram o bere. Madalina vine sa ne recupereze cu masina. Faina tura. 
                              
Exploatarea de Cupru Rosia Poinei
Aici totul arata ca pe Marte, Sulf, Cupru si Metale Grele

  

Un comentariu:

  1. Bravo blaga, frumosule, chiparosule, mulatule, catalin botezatu-le!

    RăspundețiȘtergere